Vrajitoare Club

Craniile de cristal şi misterul profeţiei mayaşilor

Craniile de cristal au apărut pe piaţa europeană la sfârşitul sec. 19. Un craniu de cristal aparţine British Museum, iar altul se găseşte la Smithsonian Institution din Washington. Ele deţin numeroase particularităţi. Acest mister a făcut obiectul unei anchete pasionante efectuată de doi jurnalişti de la BBC în urmă cu câţiva ani. Probe ştiinţifice şi mărturisiri ale descendenţilor popoarelor amerindiene ne fac să ne întrebăm asupra trecutului omenirii, dar şi a viitorului său. Această poveste stranie ne duce la calendarul Maya şi la această faimoasă dată de 21 decembrie 2012, însă totodată şi la mitica Atlantida.

 

Conform unei profeţii Maya, craniile le-au fost transmise de atlanţi care le aveau de la Iniţiaţii veniţi din cer. Atunci când vor fi adunate 13 cranii din cristal, ele vor revela secretul vieţii, în 2012 e.n. Conform legendei, ele deţin puteri de divinaţie, de vindecare şi de medium.

Mayaşii credeau că aceste cranii deţin informaţii mari despre istoria oamenilor şi a vechilor civilizaţii. Aceste cinci cranii au fost studiate (între altele) în 1996 de British Museum care posedă unul.

În1924, Anne le Guillon Mitchell-Hedges în vârstă de 17 ani şi tatăl său adoptiv, exploratorul englez Frederick Albert Mitchell-Hedges, au descoperit un craniu de cristal în ruinele unui templu din oraşul Maya al “pietrelor căzute” Lubaantun, în Belize. În afara absenţei suturilor craniene, este o reproducere qvasi perfectă a unui craniu uman feminin, cântărind 5 kg şi este compus din două bucăţi, mandibula inferioară ajustându-se exact pe partea superioară.

Craniul posedă proprietăţi optice surprinzătoare: luminat pe deasupra, lumina ţâşneşte prin orbite. Lovit în spate prin razele soarelui, un fascicol luminos intens (susceptibil de a aprinde focul) ţâşneşte din orbite, din nas şi din gură. Enigma pusă de aceste cranii ţine din faptul că, conform experţilor, numai uneltele secolului 20, în special sfredele cu diamant, au putut ataca un material aşa de dur ca cristalul de cuarţ. Ori, craniile autentificate datează dintr-o perioadă foarte anterioară cuceririi spaniole. Se ştie că popoare amerindiene nu foloseau unelte pentru şlefuirea obiectelor lor. Este întreaga problemă pe care o pun oamenii de ştiinţă. O asemenea echipă de la societatea Hewlet-Packard specializată în cristalografie a examinat craniu şi iată care au fost concluziile:

* Este constituit dintr-un cuarţ natural extrem de pur, din dioxid de siliciu “piezo-electric” anisotrop procurându-i o mare stabilitate fizică, chimică şi termică. Posedă o polaritate, reacţionează la lumină şi la electricitate, direct sau prin presiune fizică, axa sa piezo-electrică este verticală şi proprietăţile sale sunt diferite în fiecare direcţie; material folosit ca oscilator sau rezonator, în electronică şi în informatică.

Cele două bucăţi sunt tăiate din acelaşi bloc de cristal de rocă. Conform axei sale de simetrie moleculară, este ceea ce-i conferă aceste surprinzătoare proprietăţi optice. De altfel, nu există nicio urmă de instrument, nici la microscop. Dacă sculptorii ar fi polizat lent şi meticulos obiectul cu mâna cu un amestec de nisip şi apă, le-ar fi trebuit mai multe generaţii de muncitori şi 300 de ani pentru a ajunge la acest rezultat! Fără urmă de uzinare, este imposibil de a data fabricarea sa (nu îmbătrâneşte).

Cu o tehnologie modernă pentru diamant ar trebui un an de muncă pentru a obţine aspectul exterior (dar cu urme de uzinare), cât despre efectele prismatice, reproductibilitatea lor este încă şi mai dificilă.

Craniile de cristal deţin puteri magice care ar permite ridicarea spiritual a oamenilor, producţia spontană de imagini halografice şi zgomote stranii. S-ar părea că craniile de cristal pot să vorbească sau să cânte şi unele ar avea proprietăţi de vindecare şi de prezicere.

 

 

Foto de Manuel de Corselas, Wikipedia.

Foto de Manuel de Corselas, Wikipedia.

În lume există şi alte cranii de cristal, a căror descoperire nu este stabilită. Nick Nocerino, proprietarul unui craniu de cristal botezat Sha-Na-Ra a fondat un institut de cercetare parapsihologică în scopul de a le studia proprietăţile. Jo Ann Parks deţine un craniu botezat Max şi Norma Redo este proprietatea craniului “cu crucea cutiei cu moaşte” (spaniloii au străpuns craniul în scopul de a-i insera o cruce). Smithonian Institute şi British Museum posedă de asemenea un craniu de cristal.

Aceste cinci cranii au fost studiate în 1996 de British Museum, care a ajuns la următoarele concluzii: craniul de la British Museum şi cel de la Smithonian Institute poartă urme de uzinare. Pentru craniul cu crucea cutiei cu moaşte, dinţii au fost retuşaţi astfel încât este evidentă gaura pe care spaniolii au făcut-o pentru a introduce acolo crucea. Pentru celelalte două cranii British Museum refuză de a oferi concluziile sale dar nici nu vrea să spună de ce!

Cu toate astea, au fost transmise oral jurnaliştilor şi proprietarilor craniilor testele.

Craniul de la British Museum comportă urme de disc abraziv. Este deci considerat ca post-columbian. Craniul Sha-Na-Ra de la Smithsonian Institute poartă de asemenea acelaşi gen de urme. Aceste două cranii nu sunt deci vechi şi pot fi considerate ca “falsuri”. Dar craniul zis “cu crucea cutiei cu moaşte” a fost făcut cu mâna. A trebuit să fie tăiat cu ceva timp înainte sau la scurt timp după cucerirea spaniolă. Nimic nu demonstrează că craniul Annei Mitchell-Hedges este un fals. Privind aceste două ultime cranii, purtătorul de cuvânt de la British Museum a declarat: “Mi-e teamă că nu suntem în măsură de a face comentarii despre celelalte două cranii şi echipa a primit consemn de a nu le face, ba chiar neagă că ar fi făcut aceste analize.”

 

Craniul de cristal al lui Mitchell-Hedges

 

Acest obiect, tăiat în cuarţ transparent, compus din două părţi articulate, avea practic aceleaşi proprietăţi ca cele ale unui craniu uman. Specialiştii au descoperit că creatorul craniului a neglijat total textura naturală a cuarţului, sculptându-l în pofida regulilor obişnuite. Astfel craniul părea să dispună de un sistem intern elaborat de lentile şi de prisme care permiteau luminii de a se reflecta atunci când trecea prin el. Dar în stare naturală, cristalul nu prezintă asemenea proprietăţi. Deşi mulţi sculptori afirmă că ar putea astăzi să reproducă forma externă a “craniului lui Mitchell-Hedges”, niciunul nu a putut sculpta o piesă capabilă de a recreea straniul fenomen constatat pe piesa originală.

 

Puterile cristalului de cuarţ

 

Discul abraziv de bijutier a fost introdus în America de Sud abia după sosirea lui Cristofor Columb în 1492. Cristalul de cuarţ este, după diamant, materia cea mai dură din lume. Este imposibil de a sculpta această materie cu mâna. Conform specialiştilor de la Hewlett Packard, ar fi fost nevoie de un an cu utilaje pentru a sculpta craniul Annei Mitchell-Hedges. În plus, cu uneltele noastre, o piesă la fel de precisă şi de fragilă s-ar fi sfărmat sub efectele vibraţiilor  şi a căldurii. Cristalul de cuarţ face parte astăzi din viaţa noastră. Inima calculatoarelor noastre, sau orice informaţie care este stocată, este un grăunte mic de cristal de siliciu. Acesta foloseşte proprietăţile unice ale cristalului pentru a stoca informaţia.

Conform mayaşilor, craniile de cristal ar fi calculatoarele antice. Ele ar conţine informaţii importante asupra originilor omenirii şi a destinului său. Cristalul de cuarţ este de scurt timp în fruntea progresului ştiinţific: instrumentaţie de măsură, telecomunicaţii, sistem radar şi sonar. De ce craniile au fost şlefuite precis în acest tip de cuarţ? Civilizaţiile considerate ca “primitive” aveau cunoştinţe pe care le posedăm doar de cel puţin 100 de ani?

 

Mayaşii, aztecii şi atlanţii

 

Conform legendei maya, itzas, veniţi din Antlantida, au adus craniile cu ei. Atlantida se zice “Atlantiha” în limba maya. Ea a făcut întotdeauna parte din din tradiţia orală a popoarelor amerindiene. La Tula, o metropolă a taltecilor, veche de peste 1000 de ani, există un templu numit “Templul atlanţilor.” În spatele acestui templu, există zidul şarpelui, care este ornamentat cu bazoreliefuri. Ele reprezintă o serie de şerpi cu un craniu uman în locul capului. Arheologii sunt perplecşi, deoarece această construcţie este dedicată “atlanţilor.” Acest templu stabileşte un raport între un misterios grup de fiinţe desemnate sub numele de atlanţi şi imaginea craniului uman.

Preoţii mayaşi foloseau craniile în timpul ceremoniilor a căror semnificaţie ne scapă. În acest timp, craniile de cristal “antentificate” sunt din punct de vedere anatomic perfecte. Cel al lui Mitchell posedă un maxilar articulat de unde porecla lui dată de popoarele amerindiene de “craniile care vorbesc” şi “craniile care cântă”. Conform lor, preoţii mayaşi foloseau craniile pentru a prevede viitorul făcându-le să vorbească.

 

Mesajul craniilor

 

La început, existau 12 lumi unde era prezentă viaţa umană. Terra era numită “planeta copiilor”. Celelalte 11 lumi au adunat cunoştinţele lor într-un fel de calculator holografic, craniile de cristal. Aceşti “bătrâni” au adus aceste cranii pe planeta noastră şi le-au dat în dar oamenilor. Apoi i-au ajutat să construiască patru mari civilizaţii: Lemuria, Mu, Mieyhun şi Atlantida. Cele 13 cranii erau conservate într-o piramidă numită Arca. Au existat mai multe civilizaţii care au păzit-o: olmecii, apoi mayaşii şi aztecii. Dar aceştia din urmă au făcut-o prost…

Craniile au fost împrăştiate de preoţii azteci după cucerirea spaniolă. Trebuiau să rămână separate căci puterea lor colectivă era prea puternică pentru a fi folosită cu inteligenţă de către om. Mesajul craniilor este de actualitate. Dacă omul continuă să ia din Terra fără a-i da nimic în schimb, a patra lume sau al cincelea soare, care va trebui să ia sfârşit la 21 decembrie 2012, va fi ultima…

 

Revelaţia iminentă a secretului Sfinxului: craniul de cristal akhashic

 

Conform Barbarei Marciniak, autoarea cărţii “Mesagerii Începutului”, “Familia de Lumină” şi a unui canal TV celebru în SUA, la Gizeh s-ar fi scos la lumina zilei un sit arheologic în 2001, apoi a fost imediat clasificat strict secret şi înconjurat de un perimetru de securitate de armata egipteană datorită presiunii CIA. Acest sit ar aduce într-adevăr probe zdrobitoare, nu doar despre existenţa Atlantidei cât despre motivele sfârşitului tragic al civilizaţiei atlante.

Edgar Cayce a fost primul care a revelat existenţa în Egipt a acestei săli de arhive secrete şi de a anunţa descoperirea ei în epoca noastră. Din 1933, el chiar a dat sub viziunea unui mediu o descriere precisă a amplasamentului:

“În pământ egiptean, într-un loc unde se pătrunde plecând de la laba dreaptă a Sfinxului, se găseşte sala de arhive a omenirii. Aceste arhive sunt de la începutul  timpurilor când spiritul a prins formă şi a început să coboare pe acest pământ. Ele cuprind istoria tuturor naţiunilor Terrei, istoria distrugerii finale a Atlantidei şi istoria construirii Piramidei Iniţerii, cu numele indivizilor, locurile, cu datele şi timpurile când aceste arhive vor fi din nou deschise…

Căci înaintea schimbării epocii (n.red. – înaintea trecerii în Era Vărsătorului) adevărul va fi revelat. Se vor regăsi aceste documente. Dar nu se va putea pătrunde în sălile subterane, plecând de la laba dreaptă a Sfinxului, decât atunci când timpurile vor fi împlinite şi când schimbările vor fi împlinite în această fază a existenţei umane.”

Sub o formă puţin diferită, aceiaşi profeţie a fost confirmată treizeci de ani mai târziu, într-o mănăstire din Tibet, lui Andrew Tomas prin aceea că teosefii au căpătat obiceiul de a-l desemna sun numele de Maestru Tibetan. Maestru D.K. a anunţat aici venirea, în epoca noastră, a unei Ere mai bune pe care el a numit-o “Ciclul lui Tara” cu “Semnul Inimii” drept emblemă, o Vârstă unde întreaga omenire trebuie să se adune în jurul ideii de Fraternitate.

După ce a sfătuit pe fiecare să se pregătească pentru marile bulversări, să-şi aleagă clar câmpul său între Lumină şi Tenebre, Fraternitate şi Egoism, şi să se angajeze în lupta pe care o va presupune acest eveniment, a dăugat:

“ … Paznici iscusiţi culturali ai civilizaţiilor dispărute, Vom deschide pivniţele secrete din Egipt şi vom demonstra existenţa, într-un trecut îndepărtat, a unei ştiinţe şi a unei tehnologii înalt avansate. Pe ecranele televizoarelor lor, spectatorii vor putea contempla strălucitele realizări ale anticei Atlantida. Vor înţelege că vor risca să suporte aceaşi distrugere. Deîndată ce Sfinxul de la Giseh îşi va lansa avertismentul, fiţi pregătiţi la lucruri mari!” (Le Maître Tibetain – Tashi Lhumpo, 1996).

S-au scurs din nou 30 de ani după această profeţie, până în ziua de Paşte 2000 când Monique Mathieu a canalizat la rândul său următoarea viziune:

“ … Am în faţa mea un craniu de cristal. Îmi vorbeşte şi-mi spune: Pe Terra, eu reprezint ceea ce voi aţi putea numi toate legile spirituale, toate legile care fac ca omul să poată trăi din plin viaţa sa, nu pur şi simplu alături de fraţii săi oamenii, că în conştiinţa Unităţii perfecte cu toată viaţa pe această lume şi în exteriorul acestei lumi. El mi-a spus: Sunt pe punctul de a mă găsi în Egipt, ţară atât de dragă inimii acestui canal care se exprimă. Momentul a venit, mă voi revela în acelaşi timp cu toate aceste unelte minunate care au fost implantate pe această lume, voi revela puterea mea fiinţelor umane, celor care vor fi în acel moment acolo în măsură nu doar de a mă înţelege, ci de asemenea de a pune în aplicare imensa cunoştinţă care se găseşte în mine …”

Barbara Marciniak şi Anne Givandan au confirmat recent descoperirea la Gizeh a probei existenţei Atlantidei (conform Anne Givandan – Alianţa şi Barbara Marciniak – Pleialian Sessions).

Astfel a fost indentificată o sală secretă. Ea ar putea adăposti al 13-lea craniu de cristal: legat la memoria celorlalte 12, acest craniu ar conţine arhive relatând în detaliu toată istoria civilizaţiei atlante, de la crearea sa, la apogeul său, apoi la decadenţa şi căderea sa. Această memorie va aduce proba de necontestat a superiorităţii tehnologice a acestei civilizaţii faţă de a noastră, şi ea va permite de a stabili într-o manieră precisă că din cauza orgoliului atlanţilor şi a transgresiunii lor progresive de la Legea Dragostei, continentul lor a fost în sfârşit înghiţit într-un cataclism terifiant. Craniul va aduce de asemenea proba că zeii din pantheonul egiptean nu erau “divinităţi”, în sensul în care îl înţeleg în general oamenii de ştiinţă din zilele noastre, ci trimişi din Orion, veniţi să-l iniţieze pe Thot la religia solară şi să-i transmită cheile antigravitaţiei şi ale dematerializării/materializării în vederea edificării piramidelor. Se pare că egiptenii au fost în contact cu numeroase civilizaţii extraterestre. Iniţierile care aveau loc în Marea Piramidă deschideau neofitului accesul la multidimensionalitate şi la lumile din alte spaţii.

În cursul ultimilor 10 ani, s-au descoperit, în America Centrală, mai multe cranii de cristal, după câte se pare sculptate în epoca precolumbiană de oameni posedând mijloace tehnologice “imposibile” în acele timpuri.

Acei medium care au avut ocazia de a lucra cu aceste cranii de cristal vechi, afirmă că au simţit o puternică energie emanând din el. Mai mulţi dintre ei chiar au spus, graţie vizualizărilor psihice povestea completă a civilizaţiilor care au posedat aceste cranii. Problema este că aceste viziuni nu concordă între ele!

La rândul lor, un mare număr de observatori cred că craniile de cristal antice au proprietăţi care le depăşesc de departe pe cele ale unei bucăţi ce cuarţ obişnuit. De exemplu, atunci când se proiectează imagini în faţa unei asistenţe stufoase, anumiţi spectatori văd distinct forme desenându-se în interiorul cuarţului. Reprezentările “holografice” a cărei origine a fost dezbătută de mai mulţi cercetători. În plus, Browe crede că pe o fotografie a craniului lui Mitchell – Hedges, se distinge clar profilul unui OZN. Simplă iluzie de oblică?

Puterea curativă pare să fie de asemenea o înzestrare a acestor cranii, se spune. Anne Mitchell – Hedges a povestit că a primit mai multe scrisori de la persoane care îi spuneau că se simţeau mult mai bine după ce au văzut că obiectul le-a permis de a deveni sănătoase, asta în timp ce erau atinse de boli incurabile.

Lui Joke Van Dieten i s-a diagnosticat o tumoare cerebrală importantă cu puţin timp ca ea să-şi achiziţioneze craniul de cristal. Medicii săi credeau că după două operaţii la creier, în cel mai bun din cazuri, va rămâne cu o paralizie serioasă. Câteva zile după ultima operaţie, Joke a părăsit spitalul unde nu s-a mai reîntors niciodată. Este convinsă, astăzi, că craniul a intrat în viaţa sa pentru a o ajuta să treacă peste acest moment dificil. De fapt, atunci când se odihnea în Elveţia, infirmiera care o îngrijea, a zărit o formă în interiorul craniului de cristal, situată în locul corespunzând amplasamentului tumorii lui Joke, ca şi cum răul fusese absorbit de cristal.

În 1990, canadianca Carole Wilson a primit următorul mesaj, chiar după ce a captat energia craniului Annei Mitchell – Hedges: “Căutaţi să cunoaşteţi originile acestui receptacul pe care voi îl numiţi <craniu de cristal>… Vă voi spune că a fost lucrat acum numeroşi mii de ani de fiinţele unei inteligenţe superioare… A fost format de o civilizaţie care a precedat-o pe cle care le numiţi <maya>. După numeroase opinii, nivelul nostru de civilizaţie era, <în epocă> cum ziceţi voi, foarte în avans faţă de cea care o aveţi azi… Acest receptacul conţine spiritele multora şi spiritele unuia singur… Nu a fost făcut prin mijloace pe care voi le numiţi <materiale>. A fost turnat în forma sa prezentă prin gândire. Gândurile şi cunoaşterea sunt cristalizate în acest receptacul… Acest receptacul este cristalizat prin mijlocul gândirii… Astfel informaţia a fost cristalizată în acest receptacul… Am plasat o formă de gândire în limbaj pur în acest craniu…

O mare parte din lumea pe care am creat-o, am creat-o cu Spiritul. Spiritul crează materia. Veţi înţelege asta şi tehnologia cristalului va fi oferită în cele mai ample detalii celor care o înţeleg… căci cristalul este o substanţă vie şi se poate infuza Spiritul în materie…

Căutaţi informaţii despre celelalte receptacule ale Spiritului… Vor fi descoperite şi alte receptacule… căci sunt mai multe… căci nu a fost dată întreaga cunoaştere unui singur om şi unui singur Spirit. Fiecare din receptacule conţine informaţie despre locul unde sunt celelalte…”

 

Omul are vreun viitor?

 

Trebuie să respingem în bloc această poveste pe care indienii o consideră sacră? British Museum a refuzat de a dezvălui rezultatele testelor pentru că oamenii de ştiinţă au fost înspăimântaţi de ceea ce au descoperit? Este dificil de spus de ce această instituţie foarte serioasă refuză de a face publice analizele sale. Este însă sigur că craniile de cristal au fost fabricate printr-o tehnologie avansată. Dar este vorba de o tehnologie extraterestră? Aceste cranii de cristal sunt un ansamblu de înregistrări care arată cum este legată Terra de alte corpuri din Univers şi care ne arată calea pe care trebuie să o atingem pentru o inteligenţă uriaşă?

 

(Visited 21 times, 1 visits today)

Lasă un comentariu

Enigme

Paranormal

Credință

Vizitatori pe site

Free counters!