Fawcett în căutarea fabuloaselor oraşe pierdute din Amazonia
Percy Harrison Fawcett, ofiţer şi explorator englez (1867-1925), şi-a consacrat mulţi ani explorării junglei sud-americane aproape necunoscută, la începutul sec. XX.
El era convins (şi asta l-a costat viaţa), că marile oraşe megalitice existau în pădurile cele mai dese din Brazilia. După Fawcett, aceste oraşe au precedat cultura inca de pe coasta de vest şi constructorii lor au venit din est: era vorba de refugiaţii care ar fi fugit de pe un pământ înghiţit cândva de ocean, Atlantida.
Dar prezenţa non indienilor în America Centrală şi în America de Sud a fost deja semnalată de membrii expediţiilor spaniole şi portugheze din sec XVI. Însuşi Fawcett a auzit vorbindu-se, în cursul numeroaselor sale expediţii, de oameni albi, care cu câteva generaţii înainte, au construit mari oraşe, existente şi acum în profunzimile pădurilor inaccesibile.
Mai mulţi indieni l-au informat că unele din oraşe în ruine erau locuite în continuare de câţiva descedenţi ai constructorilor originari şi că triburile sălbatice formau un fel de barieră contra eventualilor intruşi. Colonelul a întâlnit, în cursul căutării oraşelor misterioase, mai mulţi supravieţuitori de expediţii plecaţi în căutarea de tezaur, ai căror camarazi erau morţi sau au dispărut. În 1925 însă, chiar Fawcett a dispărut în jungla amazoniană, în apropiere de râul Xingu (Brazilia).
Cuvintele pe care el le-a pronunţat înainte de a pleca în ultima sa expediţie i-ar putea servi drept epitaf: Fie că ne vom atinge scopul şi că vom reveni, sau dacă ne vom lăsa oasele să se usuce la soare, un lucru este sigur. Răspunsul la enigma din America de Sud antică (şi poate a lumii preistorice), ne va apăra atunci când aceste oraşe vechi se vor deschide cercetării ştiinţifice. Aceste oraşe există, ştiu (…). Am văzut eu-însumi o parte dintre ele; de astfel din această cauză m-am simţit irezistibil împins de a mă întoarce. Veştile par a fi cele ale unui post avansat al unui mare oraş care, sunt convins, va fi descoperit în acelaşi timp cu altele dacă se va proceda la cercetări bine organizate.
În ultima sa scrisoare, plecată de la Daed Horse Camp, numit astfel pentru că calul lui a murit acolo în timpul expediţiei din 1921, colonelul englez a indicat că spera să atingă scopul cercetărilor sale o săptămână mai târziu.
Când vom reuşi, scria el, istoria pe care o vom povesti va trebui să uimească lumea!. Dar Fawcett nu a mai revenit niciodată. Nu a găsit Eldorado…
Era un om de un curaj de neînfrânt, spunea despre el celebrul explorator englez Peter Fleming, care mai tîârziu, a încercat să-i găsească urma, pentru a şti dacă era încă în viaţă, facultăţile sale de a îndura erau ieşite din comun. Insectele, febra, privaţiunile, nimic nu-l speria.
Colonelul se bucura de o imensă popularitate şi mulţi au plecat în ajutorul său. Misterul morţii sale a rămas până astăzi. Nimeni nu ştie cum a murit. Lanţul muntos unde se găsea s-a dovedit inexistent cartografiei şi fotografiei aeriene a regiunii unde se situa, în Mato Grosso.
Manuscrisul portughez al lui Fawcett
De unde-şi lua sursele, Fawcett? Dintr-un document portughez datând din sec. XVIII care descrie acest munte şi o vale uitată situată la picioarele sale.
Astăzi, acest document este conservat la Biblioteca Nacional de Rio de Janeiro. El relatează povestea unui aventurier portughez care a plecat, în 1740, în căutarea legendarelor mine de diamante, aşa-zise de la Muribeca, care se spunea că ar fi pierdute undeva, în fundul serato braziliene, din sec. XVI. La abia 30 de ani după descoperirea Americii de Columb, portughezul Diego Alvarez s-a avântat într-un pământ necunoscut, care va deveni mai târziu Brazilia.
Singurul supravieţuitor al naufragiului, a încăput pe mâinile canibalilor tupinambas. Dar a reuşit să se salveze graţie unei indience tinere care s-a îndrăgostit de el şi care l-a luat de soţ. Din această uniune s-a născut un copil, Melchior Dias Moreya, care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii printre indieni. El a avut un fiu, Roberio Dias, care, pe când era încă tânăr, cunoştea bine minele de aur şi de pietre preţioase de unde tatăl lui şi-a tras marea sa prosperitate.
Către 1610, Roberio Dias s-a dus la regele Portugaliei, Dom Pedro al II–lea, în scopul de a-i dezvălui secretele minelor tatălui lui în schimbul unui titlu de nobleţe: Marquisdas Minas… Dar regele nu l-a ascultat şi l-a aruncat pe Dias în puşcărie. Deşi acesta a rămas doi ani în puşcărie, a refuzat în cele din urmă de a-şi dezvălui secretele. A murit în 1622. Secretul minelor nu a fost descoperit niciodată.
Timp de câţiva ani, mulţi experţi au bătut ţara pentru a încerca să găsească urma acestor mine fabuloase. În 1740, un aventurier portughez, cărui nu i se ştie numele, a plecat în căutarea lor şi a raportat o poveste stranie cuprinsă într-un manuscris de zece pagini.
După o călătorie interminabilă, care a durat numeroşi ani, acest portughez a descoperit resturile unui oraş grandios, la piciorul unui lanţ de munti la vest de bazinul amazonian. În raport există o descriere detaliată a oraşului şi reproducerea a curioase înscripţii hieroglifice realizate chiar de autorul periplului, în atenţia vice-regelui Braziliei, Dom Luis Peregrino de Carvalho Menezes de Athayde.
Detaliile continute în acest manuscris parţial distrus şi privind presupusul oraş vizitat, cîât şi a împrejurimilor sale, sunt foarte curioase: ca în zona piramidelor, vestigiile descrise se înălţau la umbra unui masiv muntos orientat sud-est nord-vest; un râu, o pădure foarte deasă, prezenţa de indieni sălbatici… Autorul scrie despre mari blocuri asamblate din suprapuneri fără mortar, ceea ce este caracteristic arhitecturii andine. Trebuie subliniat de asemenea precauţiile luate de acesta, în scopul de a nu fi reperat de eventualii locuitori ai oraşului, sau, spune el, o garnizoană spaniolă. Ceea ce arăta foarte bine că aventurierul credea a fi foarte aproape de imperiul colonial spaniol… şi deci lângă Peru.
Dar aceste indicii demonstrează o interpretare eronată a lui Fawcett, care a căutat acest oraş din Mato Grosso. Raportul portughezului făcea de asemenea referire la ziduri acoperite cu iarba rea, temple imense etc.
Acest document este datat din 1753 şi este intitulat Relacao historica de huma occulta e grande provoacao antiguissima sum moradorea que se descubrio anno de 1753 (adică Relatare istorică privind un bun ascuns şi antic habitat urban şi descendenţii săi, care a fost descoperit în 1753).
LEAVE A REPLY